Deci versul meu legat in largi turbane,De lanci zbarlit, ca teasta unei cegi,
Cu ambele-i prapastii si capcane
De munte-opioman, nu-l intelegi!
...
L-am scris, e drept, cand ochii mei vazura,
Rusalca unui iezer scandinav,
Esti insa: ritm, vigoare si masura,
Suavii Francii duhul tau e scalv.
"Portret" de Ion Barbu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu